„Old Trafford” te copleÂșește de la primul pas pe care l-ai făcut pe stadion. Nu-i înțelegi însă adevărata dimensiune până nu-l vezi plin până în înălțimea peluzelor. Și nu-i simți vibrația până nu trăiești un meci cu englezii în tribune. Aseară, câteva sute de români au gustat momentul.
N-am crezut până n-am văzut! „Old Trafford” se umple, oricare ar fi meciul. Trebuie să recunoaștem că Oțelul nu era neapărat un adversar atractiv, dar ăsta e un lucru mai puțin relevant pentru fanii echipei. Peste 70.000 au fost ieri la meci. Pe de altă parte, așa cum m-am așteptat, stadionul s-a umplut doar în ultimul sfert de oră înainÂtea începerii partidei. Până atunci, orele de dinainte au fost petrecute la zecile de pub-uri și fast-food-uri din afara arenei. Și la magazinul oficial. Deși nu mi s-a părut să fie cineva care să n-aibă un obiect promoțional cu el, uriașul Megastore era arhi-plin, iar 35 de case de marcat lucrau fără oprire!
Fanii vibrează odată cu meciul
În marea de „mancunieni” era imposibil ca fanii gălățeni să fie prea mult vedetele atmosÂferei. Dar câteva zeci au cântat aproape permanent, iar alte poate sute au luat loc în alte părți ale stadionului, remarcându-se la aplauze generale. Englezii nu s-au omorât cu cântatul, dar comportamentul lor are ceva aparte. Vibrează odată cu meciul. Poți să înțelegi fazele și cu ochii închiși din vuietul tribunelor, aplauzele sau oftatul lor. Instant când se întâmplă ceva parcă exclamă toți, fără excepție. Le auzi accentul englezesc și la meci. Iar când și cântă, cântă bine. Disciplina impusă face să stea permanent jos, se ridică doar ca să aplaude sau ca să vadă mai bine dintr-un unghi nefericit.
22 de lire a costat cel mai ieftin bilet la partida de aseară, iar fanii Oțelului au plătit între 35 și 45 de lire pentru a fi prezenți pe „Old Trafford”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER